„Îmi face plăcere sa rup din cosmos o bucată de spațiu, pe care s-o modelez conform necesităților funcțiunii …“, spunea deseori Hans Fackelmann, arhitect de orientare funcționalistă ce evoluează, în mult prea scurta sa carieră, dinspre minimalismul modernist specific așa numitului „Stil Internațional” al anilor `60 către o sinteză proprie, expresionistă, operă totală ce folosește o adevărată fuziune a artelor, în colaborare cu ingineri structuriști sau artiști plastici de diferite specialități precum în cazul bisericilor din Orșova sau Dumbrăvița.
Știați că există un proiect extraordinar semnat Hans Fackelmann rămas neconstruit și care așteaptă (un vizionar) pentru a fi realizat? Sau că Timișoara, tot sub bagheta lui Fackelmann, a avut propria propunere, sobră și elegantă, pentru fatidicul Centru Civic al Bucureștiului în anii `80? Cum de a reușit un șvab bănățean să construiască în plin comunism două dintre cele mai frumoase biserici din România?
Istorii și documente tulburătoare din discreta biografie a acestui arhitect reper al Banatului ies la iveală într-un film eveniment din seria „Portret Vertical – Arhitecți în Memoria Orașului” organizat de Ordinul Arhitecților din România, Filiala Timiș, în cadrul FAST: Festival for Architecture Schools of Tomorrow.
